Dacă din 1972 până în 1992 cursa pentru medaliile de aur la Jocurile Olimpice (JO) de vară a fost doar un marş al URSS-ului, întrerupt o singură dată de un sprint al SUA, după căderea blocului comunist aurul a revenit constant americanilor, însă doar până în 2008, anul de maxim al crizei economice şi financiare mondiale, când la conducerea plutonului a venit China. Cursa din deceniile trecute poate fi văzută ca un indicator al schimbărilor polilor puterii economice mondiale, cu SUA pierzând treptat teren în faţa Chinei, iar în această lumină Olimpiadele secolului XXI ar putea deveni proiecţia unei economii mondiale multipolare.
O modalitate de a măsura schimbările în distribuţia puterii globale este de a compara succesul Grupului celor Şapte (G7), din care fac parte şapte state bogate, în majoritate din Vest, şi al ţărilor din BRICS, cinci mari economii emergente, cu dezvoltare rapidă, scrie Thomson Reuters.
La ultimele patru JO de vară G7 (Canada, Franţa, Germania, Marea Britanie, Italia, Japonia şi SUA) a stat în faţa grupului BRICS (Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud), însă distanţa se micşorează. La JO din 1996 G7 a câştigat 38% din medaliile de aur cucerite, mai mult decât dublu faţă de BRICS. În 2008 statelor din G7 le-au revenit 32% din medaliile de aur, faţă de 26% pentru BRICS.
Pe lângă compararea numărului de medalii de aur obţinute, succesul la JO mai poate fi măsurat punctând cu trei unităţi pentru o medalie de aur, cu două unităţi pentru o medalie de argint şi cu o unitate pentru una de bronz.
"Cu un astfel de scor al medaliilor îţi poţi face o imagime clară a ceea ce s-a realizat", a spus Simon Shibli, profesor de management sportiv la Universitatea Sheffield Hallam. El denumeşte "cotă de piaţă" suma astfel obţinută. Folosind acest model, o analiză corectă nu poate fi făcută decât începând cu 1996, câ
