Ironic, a spus-o chiar Traian Basescu. Ce-i drept, nu intr-un context apreciativ, ci dimpotriva - intr-unul din puseurile sale de a critica tot ce-i misca in jur. Judecatorii, care "se credeau dumnezeii", erau aratati cu degetul ca fiind autorii celui mai mare rau facut vreodata Romaniei.
"Niciodata justitia unei tari europene nu a facut atat rau pentru tara pentru care lucreaza cum a facut justitia romana", spunea mai exact presedintele, referindu-se in primul rand la magistratii din sistem.
Nu in aceeasi interventie, insa tot despre judecatori, Traian Basescu ironiza magistratii afirmandu-si speranta ca, totusi, judecatorii nu vor ajunge sa decida si presedintele Romaniei. Ei bine, nu doar ca judecatorii CCR se afla exact in aceasta situatie, dar decizia tine astazi mai mult de ei decat de rezultatul referendumului din 29 iulie. E si asta un alt paradox, din moment ce, in mod normal, ei nu ar fi trebuit sa fie decat in situatia de a constata indeplinirea tuturor conditiilor de legalitate in concordanta cu Constitutia Romaniei.
Ironic spre sadic, judecatorii Curtii Constitutionale pot fi calaii presedintelui sau se pot transforma in ultimii salvatori ai unui politician invins de toate si de toti. Ei, dupa constiinta lor, vor hotari - intr-o majoritate absoluta, adica 6 la 3 - daca il repun pe presedinte in functie, in ciuda unui vot coplesitor impotriva de aproape 90% a unui numar urias de romani - 7,5 milioane, sau il trimit acasa, desi nu a fost indeplinit cvorumul necesar pentru pragul de 50% dintre romanii cu drept de vot, atat cati apar ei pe listele MAI si ale BEC.
Desi nu am nicio simpatie pentru judecatorii CCR, pentru ca au reusit performanta ca pana acum sa emita decizii care se bat cap in cap, intr-o incercare comica de a impaca mereu si capra si varza, de aceasta data am toata compasiunea pentru cei noua ma