Citim, în nr. 27 (mai 2012) al revistei MEDICA ACADEMICA, un interesant interviu cu prof. dr. Alexandru Bucur, realizat de Delia Budurcă. Ales anul acesta decan al Facultăţii de Medicină Dentară din cadrul UMF „Carol Davila“ Bucureşti, profesorul Bucur vorbeşte, printre altele, şi despre „producţia de serie a medicilor dentişti“, considerând că numărul de locuri de la admitere ar fi prea mare, pentru posibilităţile tehnice şi umane ale Facultăţii din Bucureşti (consideraţie reflectată, de altfel, prin reducerea locurilor la examenul de admitere organizat în urmă cu două zile, de la 140 la 130 de locuri finanţate de la buget). În plus, intervievatul se îndoieşte de necesitatea numărului mare, din prezent, de absolvenţi ai facultăţilor de medicină dentară din toată ţara (1.200–1.500 anual), având în vedere că, în urmă cu aproape 30 de ani (profesorul Bucur e absolventul promoţiei 1983), erau doar 110... Cifra optimă de şcolarizare, pentru instituţia al cărei decan este, ar fi de 150 de studenţi pe an, dar acum sunt 350, după cum precizează prof. dr. Alexandru Bucur. Rămânând în zona educaţiei, reţinem, din interviul amintit, ideea decanului de la Bucureşti de a implementa o anexă la foaia matri­colă, în care să se specifice procedurile terapeutice pe care le stăpâneşte cu adevărat un absolvent: „E bine ca diploma să certifice ce poate face real, respon­sa­bilitatea fiind a şefilor de catedră. Şeful cate­drei, când a semnat că acel om ştie să facă o proteză totală, înseam­nă că ştie!“. Este, de altfel, un deziderat euro­pean, acela de certifi­care a competen­ţelor profesionale (definite ca deprinderi practice şi cunoştinţe necesare efectuării unei act Publicitate ivităţi specifice profesiei; a nu se confunda termenul utilizat în educaţie cu acela folosit până în anii din urmă de Ministerul Sănătăţii, pentru unele cursuri de perfecţionare, finalizate cu atesta