O lună de zile. Cu atât a fost întârziată comunicarea rezultatului pentru preşedinţia SUA, în 2000, ca să poată fi renumărate voturile din statul Florida, prin decizia Curţii Constituţionale. Nu sunt deci un capăt de ţară cele 40 de zile date de Curtea Constituţională a României autorităţilor pentru a stabili numărul real şi unic al cetăţenilor români cu drept de vot. E o poziţie raţională, corectă profesional, refuzul de a pronunţa o decizie crucială pentru România pe o bază nesigură. Nu e treaba CCR să determine numărul de alegători, Curtea doar foloseşte acest număr în calculul cvorumului de 50 % plus unu, prin care se validează sau nu referendumul.
Cred că nu au ce să caute în această operaţie de renumărare datele caricaturii de recensământ făcute de INS. Spuneam la vremea respectivă că nu mi-a bătut nimeni la uşă să mă recenzeze şi când am scris asta în Gândul, zeci de oameni mi-au semnalat că nici pe ei nu i-a căutat nimeni. Repet, conducerea INS ar trebui destituită în bloc şi anchetată, nu consultată.
Calea anevoioasă, dar sigură, este verificarea listelor electorale la nivel de fiecare autoritate locală, făcută de reprezentanţii guvernului în prezenţa observatorilor PDL şi ai organizaţiilor civice, neguvernamentale. Cu această ocazie pot fi elucidate şi misterele localităţilor cu prezenţe la vot de peste 100%, iar moroii electorali pot ieşi la lumină – Autoritatea Electorală Permanentă a găsit deja vreo 30 şi ceva de mii.
Această amânare va costa România, leul nu-şi va reveni, vom înregistra în continuare pierderi economico-financiare – dar o decizie insuficient fundamentată când e vorba de voturile a 8,5 milioane de cetăţeni poate să coste şi mai mult pe termen lung.
PS
Guvernul Ponta şi ambasadorul SUA au făcut un apel la respectarea independenţei de decizie a CCR, ceea ce înseamnă că politicienii nu trebuie să încerce a
