Mari interpreţi ai scenei lirice mondiale, alături de tineri care se afirmă cu pregnanţă au evoluat pe scena Bayerische Staatsoper, în cadrul tradiţionalului Festival de operă de la München. Martoră la eveniment, dna Anca Florea ne comunică propriile impresii, în cadrul rubricii Revelaţiile Euterpei.

Prin tradiţie, Festivalul de operă de la München propune repere extrem de atractive, melomanii având posibilitatea să urmărească, în plină vară, mari interpreţi ai scenei lirice mondiale, alături de tineri care se afirmă deja cu pregnanţă. Am avut ocazia să mă aflu la Bayerische Staatsoper pentru câteva zile „pline“, revenind, seară de seară, în eleganta sală a teatrului, nerăbdătoare să (re)ascult glasuri frumoase şi, eventual, să (re)descopăr adevăraţi artişti. Cu multă vreme înainte, spectacolele cu Boemaerau „sold out“, punctul de atracţie fiind, evident, apariţia sopranei Angela Gheorghiu în rolul Mimi, dar cu o întreagă distribuţie deosebit de omogenă sub toate aspectele, astfel încât am aplaudat, după multă vreme, o „echipă“ sudată, cu solişti apropiaţi de vârsta personajelor, cu voci calitative, deopotrivă buni actori şi, mai ales, foarte expresivi. Sub acest aspect, grupul tinerilor din mansardă a fost cuceritor, baritonul Levente Molnar impresionând în Marcello, bas-baritonul Goran Juric´ aducând, în Colline, o voce caldă şi bogată (dar a cântat în forţă celebra „arie a paltonului“), baritonul Christian Rieger a convins din plin în Schaunard, iar tenorul Joseph Calleja s-a dovedit, de această dată, mult mai implicat în rol, jucând credibil în Rodolfo, cântând de asemenea cu siguranţă şi chiar cu strălucire. Pe Angela Gheorghiu am revăzut-o într-un rol de referinţă pentru cariera sa, evoluând cu aplomb şi dezinvoltură, abordând personajul mai aproape de o midinetă veselă, fără inhibiţii, deloc „bolnavă“, gata să cucerească (e