Ziua 3 : Miercuri 13 iunie.
Plimbare prin Accra.
M-am trezit la 6, ca să plec la 7 cu şoferul la sediul central al organizaţiei Link Community Development (LCD), pentru care voi lucra la biroul din Bolga. Nu e foarte departe, dar e trafic şi se avansează greu. Mă ia de la hotel Richard, şoferul, care m-a condus şi ieri, pe jos, până la hotel, să-mi arate drumul de la birou. E foarte uşor drumul, putea doar să îmi arate, nu să vină cu mine un drum de 15 minute.
Deşi am plecat devreme ca să evităm traficul, Richard opreşte după 200 de metri pe marginea drumului zicându-mi că vrea pâine (bread). Am crezut că vrea să cumpere o pâine. Sunt pâini ambalate în pungi de plastic, arată exact ca acasă. Dar văd că nu se mai urcă în maşină. Cobor să văd şi eu ce face. O femeie de la o tarabă îi făcea un sendviş cu omletă în el.
(Mâncare pe stradă, foto Ionuţ Raita)
Două felii pe care le-a prăjit pe exterior, după ce a pus omleta. L-am întrebat cât costă, a zis că un ou e 50 de pesos dar cu totul a plătit 1,50. Înţeleg greu ce-mi zice, vorbeşte cam neclar engleza, aşa că nu ştiu ce a zis. Poate şi-a luat 2 ouă, sau poate şi pâinea era 0,50 pe felie. Dar asta mi s-ar părea foarte scump.
Ne urcăm în maşină şi plecăm. LCD e în altă localitate, lângă Accra. Dacă n-ar fi trafic am ajunge în vreo 40 de minute. Oricum, avansăm destul de repede, nu e foarte târziu când ajungem. Merg să mă întâlnesc cu Kennedy, directorul LCD Ghana. Ştiu doar că e ganez. Biroul e în Kasua, un sat care nu e asfaltat deloc, cu drum foarte prost. Prima dată când ies de pe asfalt. Aici, peste tot, pământul e roşu, cum am văzut în filmele cu Africa.
Dr. Kennedy Quaigrain, e un tip de vreo 1,80, zdravăn, cu gâtul gros. Puţin bâlbâit. A stat 8 ani în Anglia, a studiat acolo, a făcut un doctorat. Îmi face o scurtă prezentare despre LCD şi despre staff-ul cu car
