Puţini oameni ştiu povestea clădirilor părăsite care îi întâmpină la sosirea în Capitala Banatului. Intrările în Timişoara, de pe Calea Aradului şi Lugojului, sunt străjuite de vechile posturi ale miliţiei.

Înainte de 1989, miliţia avea un sistem de control drastic asupra intrărilor în marile oraşe. Nu se putea intra cu maşina fără să nu fii scanat de ochiul vigilent al rutieristului, care avea post fix la intrările importante. În Timişoara, au fost trei asemenea foişoare, pe Calea Aradului, Calea Lugojului şi Calea Şagului. Imediat după Revoluţie, prin noua organizare a Poliţiei, care a ţinut cont de drepturile omului şi libertate, posturile care păzeau intrările în oraş au devenit inutile.

„Pe vremea comunismului se făceau altfel controalele. În acele posturi de la intrările din oraş se lucra în trei schimburi, non-stop. E adevărat că în perioada aceea nu era traficul de acum. După ora 12 noaptea mai vedeai doar patru-cinci maşini mici. În rest, se făceau controale la camioanele care transportau marfă", a declarat comisarul Gheorghe Popescu, care a lucrat ca şef de schimb la Biroul Rutier al Miliţiei, înainte de 1989.

Gheorghe Moldovan povesteşte că aceste filtre erau utile, mai ales în cazul celor care erau daţi în urmărire sau pentru depistarea maşinilor furate. „Din acest punct de vedere era util. Avea şi avantaje. Atunci aşa se făceau filtrele, acum ele pot fi făcute din maşini mici. Asta şi datorită comunicaţiilor. În acele posturi exista un telefon fix, prin care se făceau raporturile la dispecerat", a mai spus Moldovan. O atenţie sporită se acorda maşinile străine, care erau imediat trecute în caiet. Pentru că erau foarte puţine autovehicule, miliţienii aproape că îi ştiau pe toţi posesorii de maşini, erau amici deja cu şoferii de camioane, care, după spusele comisarului Moldovan, mai lăsau câte o pâine proaspătă, lapte, o sticlă, două de ap