Sprijinirea angajaţilor în urmarea unor cursuri de pregătire profesională este una dintre cele mai eficiente metode la care poate recurge un angajator.

Cele mai recente modificări aduse Codului Muncii ridică multe dintre condiţiile pe care angajatorul le putea impune angajatului căruia îi plătea diverse cursuri de formare profesională.

Deşi legea prevede clar în prezent că, în cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională este iniţiată de angajator, toate cheltuielile sunt suportate de către acesta, fără a i se mai impune angajatului să nu părăsească respectivul loc de muncă pe o anumită perioadă de timp, există încă temerea că angajatorul poate recurge la lege pentru a impune condiţii celui căruia îi plăteşte cursurile.

Legea dă posibilitatea ambelor părţi să cadă singure la un acord în ceea ce priveşte angajamentele pe care şi le iau reciproc. În cazul în care angajatorul propune ca salariatul să urmeze cursuri sau stagii de formare profesională, acesta din urmă va beneficia, pe toată durata acestora, de toate drepturile salariale deţinute, precum si de vechime la acel loc de muncă. Această perioadă este considerată stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de stat.

Conform legii, un angajator este obligat să susţină cursuri de formare profesională cel puţin o dată la doi ani, dacă are cel puţin 21 de angajaţi, sau o dată la trei ani dacă are mai puţin de 21 de angajaţi.

În ceea ce priveşte cursurile urmate din iniţiativa angajatului, compania va analiza solicitarea acestuia, împreună cu sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor, după caz.

Într-un termen de 15 zile de la primirea solicitării, angajatorul trebuie să decidă dacă va aproba urmarea respectivelor cursuri şi costurile pe care le-ar putea suporta.

Toate condiţiile impuse angajatului, precum şi perioada pe care îşi fa