Dezbaterile politice din ultima perioadă, care au pus accentul mai ales pe diferenţele de statistici privind populaţia României de la recensământ vs. populaţia cu drept de vot nu fac decât să adâncească haosul statistic din societatea românească.
Faptul că la referendum au participat 8,45 de milioane de locuitori din cele 18,3 milioane de persoane înscrise în listele electorale, în condiţiile în care cele mai recente date din România arată că populaţia este de 19 milioane de persoane (din care circa 4 milioane de persoane au sub 18 ani, deci numai circa 15 milioane au drept de vot) nu ar trebui să mai surprindă pe nimeni.
Nebuloasa din statisticile privind populaţia, numărul de salariaţi, numărul de asiguraţi sau numărul de asistaţi social ar trebui să fie una din preocupările prioritare ale Guvernului dacă se doreşte îmbunătăţirea modului în care se cheltuie banii de la buget şi dacă vor să aibă o situaţie reală a societăţii româneşti.
"Textul legii referendumului este foarte clar şi nicio discuţie pe marginea statisticilor privind populaţia de la recensământ nu este relevantă. Este foarte important pentru o economie să aibă statistici sociale clare şi coerente, iar exigenţele pe care le avem de la Institutul de Statistică sunt foarte mari. Rolul Guvernului este acela de a crea contextul necesar - prin alocarea bugetului şi asigurarea că există personal calificat - pentru ca Statistica să îşi facă treaba, respectând normele stabilite la nivel internaţional", este de părere profesorul de la Universitatea din Bucureşti Bogdan Murgescu, istoric al economiei. Salariaţii din România sunt număraţi de câteva instituţii ale căror statistici finale diferă chiar în "curtea" proprie. Inspecţia Muncii, de exemplu, care numără salariaţii şi contractele de muncă active din economie (adică pentru care se plătesc taxele şi contribuţiile la zi)
