Să presupunem că, într-un mâine, în România, va avea loc un atentat terorist. Un act care va avea nevoie de o coordonare unitară, rapidă şi milimetrică, a măsurilor luate de autorităţi. Scenariul posibil – şi acceptabil, se pare, în viziunea premierului Victor Ponta – va fi însă o acţiune pe cont propriu a fiecărei instituţii. Internele vor derula ancheta proprie. La fel, Justiţia şi S.R.I.-ul. Pe o pistă separată ar putea merge şi S.I.E. Le va fi dificil să contureze urgent şi să pună în aplicare un plan de acţiune comun. Şi asta pentru că o decizie de genul acesta se ia în Consiliul Naţional de Apărare al Ţării, în baza unei ordini de zi. Care ordine de zi este stabilită de preşedintele C.S.A.T., poziţie ocupată de şeful statului, cu consultarea vicepreşedintelui C.S.A.T., funcţie care îi revine primului-ministru. Numai că premierul României, Victor Ponta, nu are chef să interfereze cu Traian Băsescu, nici măcar în probleme ce ţin de siguranţă naţională. În semn de protest faţă de întoarcerea la Cotroceni a lui Traian Băsescu, într-o dovadă indubitabilă de imaturitate politică, domnul Ponta a anunţat că nici măcar nu va mai participa la şedinţele C.S.A.T., spunând că, dacă sunt documente importante, şeful statului poate să i le transmită spre semnare. Cât despre deciziile pe care trebuie să le ia în C.S.A.T. împreună cu preşedintele, Victor Ponta a răspuns ironic că în acest for “nu prea se vorbeşte mare lucru, vorbeşte Băsescu singur”.
Nu este, însă, prima dată când reacţia lui Victor Ponta nu cadrează cu cea pe care ar impune-o responsabilitatea funcţiei. Nici prima dată când lasă de înţeles că nu dă doi bani pe ceea ce se întâmplă şi se decide în C.S.A.T. atâta vreme cât este condus de Traian Băsescu. O atitudine similară a avut-o în 2010 – alături de parlamentarii actualei coaliţii de putere – când Strategia Naţională de Apăra
