Tendinţa anilor din urmă, cel puţin în centrele de înaltă performanţă, a fost de tranziţie de la conceptele disparate de microchirurgie reconstructivă şi inginerie tisulară, către viziunea integratoare a medicinii regenerative, făcând uz de progrese din diverse domenii ale medicinii şi tehnologiei. Dl prof. dr. Raymund E. Horch, de la Universitatea din Erlangen (Germania), vorbeşte despre experienţa centrului pe care îl conduce, dar şi despre perspectivele domeniului, într-un interviu realizat de dr. Aurel F. Marin.

Interviu cu prof. dr. Raymund E. Horch, directorul Clinicii de chirurgie plastică şi chirurgia mâinii, Universitätsklinikum Erlangen, Friedrich-Alexander-Universität Erlangen-Nürnberg (Germania) – Din perspectiva chirurgiei plastice şi reconstructive, cum vedeţi progresele realizate în domeniul ingineriei tisulare şi în cel al medicinii regenerative? – Aş spune că o parte a dezvoltării acestui domeniu se datorează progreselor din chirurgia reconstructivă. Prin chirurgie reconstructivă înţelegem înlocuirea unor ţesuturi sau organe, posibil şi prin transplantarea unor ţesuturi dintr-o parte a corpului în alta. Aşa s-a născut nevoia de a găsi alte ţesuturi şi, dacă luăm ca exemplu înlocuirea unor articulaţii – şold, genunchi –, numărul substitutelor tisulare este într-o creştere continuă. Dar chiar şi aşa, este tot un material străin, el nu va rezista pentru totdeauna. Visul nostru este de a reconstrui structura respectivă din propriile celule ale organismului şi ea să fie viabilă ca orice altă articulaţie sau orice alt ţesut. Aceasta este influenţa avută asupra ingineriei tisulare. Dar şi chirurgia reconstructivă a fost, la rândul său, influenţată. Cred că am dobândit numeroase cunoştinţe privind ceea ce trebuie să facem pentru a genera un substitut tisular, în beneficiul pacientului.

Graniţele gândului

– Cu alte cu