Doctorul Hadi Rahimian acceptă cazuri pe care alţi colegi de-ai săi le trimit în străinătate. Principiul lui: mai bine faci performanţă în ţară decât să îngroşi rândurile medicilor români de afară. Medicul de origine iraniană profesează în România de 20 de ani.

„Weekend Adevărul": În contextul plecării tot mai multor medici din ţară, un doctor străin nu doar că decide să rămână în România, dar să şi facă lucruri mai speciale, intervenţii în premieră... De ce România?

Hadi Rahimian: Aici am învăţat, aici m-am legat şi aici trebuie făcut ceva. Dacă plecăm toţi, cine face treabă aici? De plecat este simplu. Eu aici am învăţat, cu oamenii ăştia am trăit mai mult de 20 de ani...

De ce v-aţi retras din spitalul de stat? De la începutul acestui an, nu mai lucraţi la Spitalul „Ioan Cantacuzino", unde v-aţi început cariera de medic.

La „Cantacuzino" aveam post pe cercetare medicală. Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate au dat un ordin ca medicii care sunt pe cercetare să nu mai aibă voie să ia contact cu pacientele asigurate la stat. Deci nu mai aveai voie să operezi, doar să faci cercetare... Şi atunci i-am zis directorului de spital că, dacă semnează hârtia, o să plec. El a semnat şi am plecat. Cercetarea nu este ceva abstract. Am făcut o cercetare pe o sarcină gemelară (n.r. - cu gemeni) şi pe efectul pe care îl are sarcina gemelară asupra corpului femeii, în special pe sistemul cardiovascular. Cum să faci astfel de cercetări dacă nu ai voie să pui mâna pe paciente?!

Aţi ales obstetrică-ginecologie... Părinţii au avut vreo implicare în alegerea profesiei?

Nu m-au îndrumat părinţii, ei chiar nu voiau să fac Medicina. În timpul Rezidenţiatului am vrut să fac chirurgie. La chirurgie nu prea te lăsau să faci nimic, scriai foile de observaţie, intrai mâna a treia... Cu mari intervenţii acceptau să te ia mâna a