Valorificarea calităţilor înnăscute ale unui om depind de şansa lui existenţială de a învăţa, de a se profesionaliza, în orice domeniu. Nu face excepţie nici medicina. Învăţarea este un proces natural, pe care nu îl parcurge doar omul, majoritatea animalelor sunt capabile de a învăţa. Comportamentul natural îl învaţă imitând adulţii din specia lor, iar cel cerut de om – prin exerciţii sistematice. La începuturi, nici omul nu a avut şcoli. Cei ce se formau învăţau copiindu-i pe ceilalţi, imitându-i. Abia apoi, târziu în istorie, au apărut şcolile, care s-au sistematizat şi dezvoltat aşa cum ştim. Dar învăţarea prin imitaţie nu a dispărut din formarea omului modern. Aceasta este mai masivă decât suntem dispuşi să o acceptăm. Ea este însă valabilă în continuarea etologicului din noi, în felul de a fi ca om, în general, şi, uneori, ca profesionist. Este însă una să înveţi o profesie sau o meserie şi este cu totul altceva să fii profesionist ori meseriaş. Diferenţa dintre profesionist şi meseriaş o dă gradul de intelectualizare a înţelegerii şi practicării unei activităţi. Cu cât ea este mai mult rezultatul logicii şi ştiinţei unui domeniu, cu atât vorbim mai argumentat despre o profesie, oricare ar fi ea. Cu cât înţelegem mai puţin logica unui domeniu – oricare ar fi acesta – şi cunoaştem mai puţin din ştiinţa lui, practicându-l automat, prin copiere şi imitare, cu atât vorbim mai argumentat despre o meserie, oricare ar fi ea. Chiar medicina. Un profesionist are o cultură generală obligatorie, o cultură a domeniului (în cazul medicilor: o cultură biologică, una medicală, în general, şi una a specialităţii) şi o cunoaştere ştiinţifică sistematică a specialităţii sale. Diferenţa dintre profesionist şi meseri Publicitate aş începe, dacă vreţi, pe un alt palier de referinţe, de la diferenţa dintre profesionism şi amatorism. Există societăţi unde a fost şi est