Pacificul de Sud devine o zona tot mai fierbinte, prin ridicarea spectaculoasa a Chinei, care a lansat recent si un submarin nuclear in zona. Americanii se simt tot mai deranjati de acest nou competitor, care nici nu-si prea ascunde poftele, si de aceea nu este exclus sa le convina prezenta unui al treilea - de exemplu Rusia. Un anunt sec, aparut in presa de saptamana trecuta, mi-a readus in memorie una din epopeile istoriei moderne. Dar mai intai anuntul: Vietnamul este pregatit sa gazduiasca navele militare rusesti. Cu alte cuvinte, flota militara rusa este pregatita sa revina in una din cele mai sensibile zone geo-politice si strategice ale lumii de azi, Pacificul de Sud. Anuntul, ale carui semnificatii urmeaza sa le descifram, m-a facut sa privesc, mai intai, in istoria dramatica a iesirii Rusiei la mare, iesire care a fost o adevarata epopee, cu inaintari si retrageri, cu razboaie si compromisuri, cu forta si diplomatie. Vechiul cnezat al Moscovei, in jurul caruia s-a constituit Rusia medievala si apoi marele Imperiu al tarilor, nu avea iesire la mare. Multa vreme nici nu si-a dorit-o. Abia reusea sa supravietuiasca in nesfarsitele lupte cu tatarii, polonezii, lituanienii s.a., iar boierimea si oastea rusa nu aveau niciun fel de experienta in construirea si manevrarea corabiilor. Odata cu Petru cel Mare - in jurul anului 1700 -, Rusia a inceput marele efort de construire de nave si de iesire la cele doua mari, Baltica si Neagra. Dar si construirea, ca si atingerea celor doua tarmuri s-au dovedit a fi foarte anevoioase. Personaj iesit din comun, din multe puncte de vedere - de la inaltimea de 2 m pana la tiranul de tip asiatic -, Petru s-a dus, el insusi, in Olanda, unde a muncit ca simplu dulgher pentru a invata cum se construieste o nava si de unde a adus multi meseriasi in Rusia, priceputi in aceasta meserie. In ce priveste iesirea la mare, acesta a ales calea