Numai mintea sclipitoare a lui Ion Iliescu putea pune problema în termenii aceştia: "Şi totuşi , în condiţiile boicotului susţinătorilor domnului Băsescu ( în special al PD-L) - 8.455.336 de români au participat la vot şi o majoritate zdrobitoare s-a pronunţat pentru demiterea preşedintelui Băsescu. A nesocoti această realitate şi a condiţiona validarea referendumului de jocul câtorva procente, generat de interese meschine ale celor care vor să ignore voinţa celor aproape 9 milioane de votanţi, ar fi nedrept şi contrar spiritului democraţiei şi al Constituţiei".
Declaraţia merită scoasă la imprimantă, coala A4 pusă în ţiplă şi apoi trimisă prin Europa, într-o expoziţie itinerentă despre alternativele pe care acei europeni, deci şi români, care s-au săturat de bine le au la democraţie şi la respectarea drepturilor fundamentale ale cetăţeanului.
Probabil că doar o pudoare excesivă l-a împiedicat pe "bătrânul edec" să nu incite la folosirea tancurilor, ca în Tienanmen, împotriva celor câteva procente, dacă cumva oamenii ăia or îndrăzni să se strângă în vreo piaţă mai centrală.
Vor zice unii că impresiile lui Ion Iliescu despre fundamentele statului de drept şi funcţionarea normală a unei ţări membre UE nu vor fi neapărat şi relevante, dat fiind parcursul său politic şi bazele ideologice de la care se revendică de atâtea şi atâtea decenii de împliniri măreţe.
Or, din contră, tocmai scheletele pe care le ţine domnia sa în dulapul propriei deveniri politice fac relevantă abordarea iliesciană a referendumului din 29 iulie şi, mai ales, a ceea ce a urmat zilei de duminică, o zi începând cu care USL a injectat o nouă doză de relativism democratic în venele uscate ale bietei Românii.
Pentru că e greu de trecut cu vederea faptul că pe parcursul întregii săptămâni post-referendum Ion Iliescu, prin luările sale de poziţie, s-a sincronizat perfect cu