De la bun început precizez că am toate motivele să subscriu la trimiterea în spatele gratiilor a penalilor din toate partidele politice. Deci, nu ţin nici cu USL – doamne ce coaliţie contra naturii, asta e… -, nici cu PDL, portocalii ieri, palizii de azi, după anunţarea deciziei impotenţilor şi complexatelor – din punct de vedere al cunoaşterii democraţiei occidentale – din Curtea Constituţională a României/C.C.R. – suprema prăbuşire a unei republici simulate…

C.C.R. nu mai este a României. Este a Uniunii Social Liberale. A lui Ion Iliescu. A cui vreţi dumneavoastră. Şi tare mă îndemna primul impuls să scriu a lui Vladimir Putin, alias Vova. Problema nu este Traian Băsescu. Detestat, inclusiv de subsemnatul, public, la un post de televiziune cu audienţă naţională. Nici fragilul Crin Antonescu, sau infantilul Victor Ponta.

Chestiunea, de fond, este ce facem cu România?

Atâta incultură politică – motivată, facil, de aversiunea faţă de un conaţional, ce şi-a dorit, în ultimii ani, ca să fie copia capitalistă, a lui Nicolae Ceauşescu – nu justifică o decizie arbitrară, evident timorată de actualii factori de decizie ai unei puteri empirice, anti-occidentale, deloc interesată de soarta cetăţeanului de rând. Faptul că judecătoarea Aspazia Cojocaru, o neica nimeni în arealul public, a afirmat că referendumul trebuia anulat confirmă ruperea nu doar a clasei politice, ci şi a C.C.R. de România reală.

Cum este posibil să ai date la dispoziţie, documente oficiale şi să dai bir cu fugiţii? Asta înseamnă, aparent, echilibru. Practic, C.C.R. a capitulat în faţa U.S.L. – aşa dictatură mai rar e! Reactualizarea listelor şi anunţul deciziei finale pentru 12 septembrie este pentru prostime. Ioan Rus, marele ministru al internelor, din USL, ar trebui, dar nu o va face, ca să îşi dea demisia. Cum a putut să spună că nu ştie câţi alegători sunt în România?! @N_P