La vârsta de 19 ani, a plecat cu două medalii de aur de la un Campionat Mondial de scrimă şi apoi a câştigat şase medalii olimpice, devenind unul dintre cei mai tineri campioni olimpici ai vremii. Francezul a fost numit "Scrimerul secolului XX" de Federaţia Internaţională de Scrimă (FIE), în 2001, iar în 2007, la vârsta de 79 de ani, s-a stins din viaţă.
D'Oriola s-a născut pe 3 octombrie 1928 în oraşul francez Perpignan - o locaţie istorică şi cu tradiţie în duelurile cu săbii de-a lungul secolelor. S-a născut într-o familie de nobili care se ocupau cu cultivarea viţei de vie pentru vin. Acest floretist remarcabil a început să practice scrima la vârsta de 9 ani, învăţat de tatăl lui într-o sală înghesuită, aflată în subteranul vilei în care locuiau. Încă de la început şi-a dovedit abilităţile excepţionale şi la vârsta de 15 ani deja îşi depăşise adversarii de vârsta lui şi se duela cu scrimeri mai în vârstă. La 18 ani s-a alăturat echipei naţionale de scrimă a Franţei şi până în momentul retragerii şi-a trecut în palmares fiecare titlu posibil din vremea respectivă.
Un stângaci înzestrat şi incredibil de agil, francezul a avut o tehnică clasică măiastră modelată de antrenorii Burres şi Elmer, care s-a reflectat în imprevizibilitatea lui. Îşi purta atacurile fulgerătoare şi impresionante cu eleganţă şi uşurinţă. Acest D'Artagnan modern nu s-a înţeles bine însă cu floreta electrică introdusă în scrimă în 1955, fiind chiar un contestatar zgomotos al acestei schimbări, în ciuda faptului că a stăpânit excelent şi noua tehnică.
Christian d'Oriola a câştigat patru titluri mondiale în probele individuale de floretă: în 1947 la Lisabona, 1949 la Cairo, 1953 la Bruxelles şi 1954 în Luxemburg, completate de alte patru titluri mondiale în probele pe echipe: în 1947, 1951, 1953 şi 1958.
A câştigat de asemenea două medalii olimpice de
