De la obținerea independenței, în 1946, și până acum, Siria este angajată, alături de alte state arabe învecinate cu Israelul, în conflictele armate arabo-israeliene. A intervenit militar, în Liban, de unde s-a retras abia în 2005, la presiunea SUA și a Rezoluției Consiliului de Securitate al ONU.
Ca majoritatea țărilor arabe, Siria contestă legitimitatea statului Israel, neagă realitatea palestiniană, pe care a încercat, adeseori, să o slăbească, pentru a o domina. Siria a fost acuzată de acte de terorism, după 1986, și continuă să sprijine Iranul și Hezbollah, ambele vinovate de întreținerea focarul terorismului în zonă.
Regimul al-Assad, care de 16 luni a trecut la represalii sângeroase contra rebelilor antiprezidenţiali, se află într-o poziție dilematică, aceea de a alege între izolarea sinucigașă și acceptarea păcii. Hezbollah şi-a retras arsenalul de rachete, ascuns în depozitele din Siria, semn că intuiesc prăbuşirea regimului al-Assad. Pentru că Siria ţine sub tensiune Israelul, a declanșat o repoziționare a marilor actori politici și de securitate ai lumii. Există, deja, tatonări cu privire la unele forme de intervenționism, sub un mandat internaţional.
Kofi Annan recunoaște că Rusia are influenţă în acest conflict, dar rolul său nu este determinant, atâta vreme cât Iranul a devenit un actor important în zonă, comunitatea internațională considerând că are un rol periculos în evoluția evenimentelor. SUA și Turcia vor accepta, cu greu, un astfel de rol al Iranului, avându-se în vedere dosarele bilaterale, extrem de încinse.
Armata turcă a masat trupe terestre lângă graniţa comună, după incidentul cu avionul turc doborât de către sirieni, existând pericolul unei posibile confruntări. Israelul a concentrat, la rându-i, unităţi puternice la frontiera cu Siria, deschizând focul asupra refugiaților sirieni. SUA va oferi evreilor 70 de mili
