Maria Brânză, mama spadasinei Ana Maria Brânză, vicecampioană olimpică la Beijing, şi-a urmărit fata pentru prima dată live la un concurs olimpic. Ea e de părere că nici un concurs văzut în faţa televizorului nu se poate compara cu unul văzut din sală. După confruntarea de la simplu când Ana a pierdut la ”tuşa de aur”, în faţa ucrainiencei Yana Shemyakina, este convinsă că rezultatul a fost decis şi de Providenţă. Maria Brânză, mama spadasinei Ana Maria Brânză, vicecampioană olimpică la Beijing, şi-a urmărit fata pentru prima dată live la un concurs olimpic. Ea e de părere că nici un concurs văzut în faţa televizorului nu se poate compara cu unul văzut din sală. După confruntarea de la simplu când Ana a pierdut la ”tuşa de aur”, în faţa ucrainiencei Yana Shemyakina, este convinsă că rezultatul a fost decis şi de Providenţă.
Libertatea: Cum a fost acest prim concurs văzut la Olimpiadă?
Maria Brânză: A fost foarte emoţionant. Niciodată însă, un concurs nu seamănă cu altul. Într-o întrecere de-o asemenea anvergură contează şi acea secundă, acea miime de noroc. Chiar îi spuneam cuiva care a stat lângă mine în tribună că, din păcate pentru noi, de această dată Dumnezeu a fost ucrainean.
V-aţi întâlnit cu Ana înainte de concurs?
Nu. Ne-am trimis doar nişte mesaje pe telefoanele mobile. I-am spus că am ajuns cu bine la Londra şi că îi urez multa baftă. Nu vreau să o deranjez prea mult pentru în aceste zile în care ea trebuie să se concentreze la ce are de făcut pe planşă.
A fost diferit concursul live faţă de cel urmărit în faţa televizorului?
Da, cu siguranţă. Nici nu încape îndoială. De regulă mai urmăresc concursul pe internet. În sală e cu totul altceva. Simţi acea atmosferă unica de concurs, emoţiile şi presiunea sunt mult mai mari.
Sunteţi familiarizată cu denumirile tehnice din acest sport?
Ana vorbeşte despr
