Jocurile Olimpice de la Londra au demonstrat că sportul autohton a evitat, la limită, colapsul prevestit după Olimpiada de la Beijing, din 2008. Pe fondul lipsei de interes manifes-tate de autorităţi pentru sport, vizibilă în infrastructura învechită, dar şi din cauza crizei economice se vorbea de un eşec total al delegaţiei noastre.

Alina Dumitru, Corina Căprioriu, Larisa Iordache, Cătălina Ponor, Sandra Izbaşa, Roxana Cocoş, Alin Moldoveanu, Răzvan Martin sunt doar câteva dintre talentele autentice care au reuşit să suplinească lipsa investiţiilor şi să se menţină la un nivel competiţional internaţional foarte ridicat. S-a vorbit mult de de premiile primite de sportivi, dar mai deloc despre posibilele investiţii în bazele în care se pregătesc aceşti sportivi, baze care în ultimii ani au devenit ţinta favorită a dezvoltatorilor imobiliari. O sută de mii de euro pentru o medalie de aur sau nouăzeci de mii pentru un argint reprezintă un bonus binemeritat, dar principala investiţie ar trebui să fie în infrastructură, astfel încât aceşti campioni să se poată pregăti la cel mai înalt nivel şi să nu mai auzim de săritori în apă care din lipsă de bazine se aruncă în cap pe saltele sau de sportivi care locuiesc câte 9 luni pe an în cămăruţe insalubre.

Despre săli, bazine sau piste la nivel internaţional, care să găzduias-că nişte competiţii majore nici nu poate fi vorba, atât timp cât în această direcţie nu s-a făcut niciun pas în ultimii 22 de ani. Printre primii care au îndrăznit să ridice acest subiect a fost antrenorul medaliatului cu aur la Tir. Sorin Babii a recunoscut că va încerca să speculeze la maxim această medalie pentru a atrage investiţii în baza de pregătire de la Tunari, dar şi pentru a reuşi să convingă cât mai mulţi copii să se apropie de acest sport. Cum este evident că autorităţile îşi aduc aminte de gimnastică, tir, haltere, judo, canotaj,