Deşi şi-a propus să evite situaţiile negative apărute în urma creditării nebune de dinainte de 2009, BNR a lovit şi în clienţii cei mai buni, cu venituri şi garanţii solide
Nicoleta G. este în principiu un client ideal pentru o bancă. Ea lucrează într-o multinaţională de mai mulţi ani, are un salariu care depăşeşte lejer 1.000 euro, iar imobilul pe care îl poate aduce ca garanţie la bancă este evaluat la peste 100.000 euro. Are un credit de consum cu un sold de 15.000 euro folosit în scop imobiliar, iar acum ar dori să acceseze încă 20.000 euro pentru finalizarea casei şi alte îmbunătăţiri locative. Practic, ar avea nevoie de un credit de nevoi personale de 35.000 euro, pentru care vrea să garanteze cu imobile şi terenuri de peste 100.000 euro. Cu un asemenea profil, pe ea s-ar fi bătut orice bancă din Occident. În România, ea a bătut la porţile băncilor şi nu a găsit nicio soluţie. Cum este posibil, ca în criză de clienţi solvabili, să nu existe soluţii adecvate de finanţare pentru clienţii ideali?
Răspunsul stă în prudenţa nenuanţată şi relativ excesivă a BNR la adresa creditării persoanelor fizice. Astfel, din dorinţa de a evita efectele negative pe care le-a avut creditarea nesăbuită din 2006-2008, regulamentul BNR a lovit chiar şi în clienţii cei mai solvabili. O parte din ei se găsesc acum captivi în credite pe condiţii dezavantajoase, alţii nu îşi pot continua proiectele începute, iar alţii nu au posibilitatea de a demara proiecte mai consistente.
Un alt caz care bate la ochi este cel al unei familii care are venituri lunare de 12.300 lei (peste 2.600 euro), cu solduri totale de refinanţat de 277.000 euro. Deşi vorbim de venituri atât de mari şi de posibilitatea de a aduce trei imobile în garanţie, această familie nu se încadreză pe noile norme decât la un ipotecar de 78.700 euro şi un credit de nevoi personale cu ipotecă de 46.800 euro
