Si din perspectiva unei informatii elementare, care se refera la numarul de cetateni, Romania este un caz singular. Sau, in orice caz, foarte rar. Cu ce ne alegem din aceasta teribila disputa a numarului real de votanti? Cu o realitate crunta. Care ne izbeste in moalele capului. Indiferent daca suntem pro sau anti-Basescu. Indiferent daca vrem demiterea sau reintoarcerea acestuia la Cotroceni. Iar realitatea crunta este ca, iata, nu stim cati suntem. Este cea mai elementara informatie de care trebuie sa dispuna un stat. Cand nu avem aceasta informatie, statul a esuat.
Mii de ani, Egiptul Antic a supravietuit pentru ca faraonii au stiut sa incaseze, in mod corect, impozite si taxe. Bazandu-se pe recensamantul populatiei. Si pe radiografierea avutiei cetatenilor. Inainte, babilonienii au facut acelasi lucru. Imperiul Roman a perfectionat si mai mult aceasta ramura a statisticii. Altfel cum ar fi putut calcula veniturile care, in final, trebuiau sa ajunga la Roma? Si la fel s-a intamplat si cu oricare alt imperiu ori stat pana in zilele noastre. Turcii, de exemplu, au fost maestri in masurarea corecta a numarului de supusi si a avutiilor detinute de acestia. Cum altfel ar fi putut incasa haraciul?
Un stat care nu-si cunoaste cetatenii, nici macar sub aspectul numarului acestora, este un stat esuat. Traian Basescu, in urma cu 8 ani, a promis o reforma a statului. Nu mai discutam astazi de Justitie. Care este harcea - parcea. Data total peste cap. Si care este incapabila sa rezolve, din vina exclusiva a regimului Traian Basescu, nenumaratele cauze civile ale cetatenilor. Si care, pe cele penale, le solutioneaza in mod nedrept. Nu mai vorbesc de aservirea politica a Justitiei prin mecanismul creat de tandemul blestemat Basescu - Macovei. Dar iata ca reforma statului sub Basescu a esuat si intr-o chestiune absolut elementara. Si in definitiv simpla.
S-a
