În UE nu mai contează niciun tratat, nu se mai respectă nicio regulă. Cu toate acestea, Guvernul Germaniei nu va intenta proces Băncii Centrale Europene. Nu-i nimic, cetăţenii o pot face şi ar trebui s-o facă!

O instituţie europeană încalcă toate prevederile care reglementează funcţionarea sa. BCE cumpără titluri de stat ale ţărilor aflate în criză, ţine dobânzi la minime istorice şi dă credite pe bandă rulantă. În mod normal, o încălcare a legii presupune un proces, o judecată. Guvernul Republicii Federale n-o va face pentru că nici la alte derapaje nu a reacţionat de niciun fel. Dincolo de state membre ale zonei Euro este evident că o instituţie comunitară nu o va acuza pe alta din cauza politicilor sale.

Dacă poate Guvernul atunci poate oricine. UE este un spaţiu în care prevalează principiile legii şi ale statului de drept. Aşa că fiecare cetăţean poate da în judecată BCE argumentând că acţiunile instituţiei încalcă drepturile celor care au economii în bănci. Argumentul juridic invocat poate porni de la principiul egalităţii impunerii fiscale care este în vigoare în Europa de la declaraţia drepturilor din Franţa anului 1789. Finanţarea preferenţială a statelor în criză duce la o discriminare a impunerii fiscale evidentă pentru oricine are ochi în cap. În cazul în care Curtea Europeană de Justiţie ar respinge o asemenea acţiune, atunci plângerea la Curtea Constituţională are cale deschisă – şi egalitatea în faţa legii este o chestiune clară de Constituţie şi drepturi fundamentale.

Să înţelegem bine: statul de drept nu este o problemă a crizei în care se află zona Euro, ci singura salvare a uniunii monetare. Politicienii europeni se poartă de parcă legea le stă în calea rezolvării crizei – o ipoteză fundamental greşită. Criza datoriilor n-ar fi existat dacă s-ar fi respectat legea europeană.

Devize: Elveţia, China şi Europa (Le