În localitatea Crucea, în Suceava, 300 de ortaci au ales să trăiască mai puţin decât alţii pentru numai 1.200 de lei pe lună. Ortacii s-au blocat acum în singura mină de uraniu funcţională din România, în semn de protest pentru lefurile prăfuite.

„A ieşit de la mină şi apoi l-au lăsat picioarele, iar încet, încet a murit. De acolo, de la uraniu i s-a tras", sunt cuvintele pe care Verginia Dobrovolschi le foloseşte de fiecare dată când vine vorba de soţul ei. Iar povestea tristă a ei poate fi trasă la indigo pentru sute de familii din zona Stulpicani - Ostra - Crucea - Broşteni, din judeţul Suceava. Sunt oameni care au intrat la 300 de metri sub pământ pentru a extrage uraniul necesar funcţionării Centralei Nucleare de la Cernavodă, iar unii au plătit un preţ mare, mult prea mare, pentru pâinea pe care au câştigat-o cu sudoarea frunţii.

CLICK AICI PENTRU MAI MULTE IMAGINI DE LA CRUCEA

Până acum câţiva ani, ortacii care intrau în minele de uraniu aparţinând Sucursalei Crucea a Companiei Naţionale a Uraniului aveau măcar consolarea unui salariu motivant. De vreo patru ani, salariul minerilor a îngheţat, iar odată cu trecerea timpului tensiunea acumulată a devenit tot mai puternică. A răbufnit săptămâna aceasta, când ortacii nu au mai îndurat umilinţa unui salariu de mizerie şi s-au blocat în subteran.

Gavril Dumbravă, jumătate de viaţă sub pământ

Fiecare ortac blocat pe galeria de acces în mina de uraniu, la jumătate de kilometru de lumina zilei, are propria poveste de viaţă. La cei 40 de ani, Gavril Dumbravă are deja în spate peste 20 de ani de minerit. Mai mult de 8 ani şi i-a petrecut în mediul contaminat cu uraniu. A ajuns acum să-i fie ruşine că este miner. „Din 2009 şi până acum nu ne-au dat nici un leu în plus la salariu. Atunci luam 17-18 milioane de lei, iar acum luăm vreo 10-12 milioane de lei (n.r