Asa cum am anticipat, Occidentul european si euroatlantic care a intervenit neinspirat, nelegitim, fara o informare corecta dar mai ales cu o evaluare gresita si o judecata viciata in lupta politica din Romania, a generat complicatii care sunt pe cale de a se intoarce impotriva sa si care l-ar putea obliga la o interventie corectiva. Ceea ce a inceput prost pentru Romania in relatia cu partenerii sai occidentali se poate termina si mai prost pentru cei din urma, in relatia lor cu Romania.

In siajul abordarii lor initiale, imediat dupa ziua referendumului, oficialii si presa straina si-au bazat reactiile pe doua premise false si anume ca prezenta la vot ar fi fost slaba si ca mandatul Presedintelui Basescu ar fi fost reconfirmat prin insasi invalidarea scrutinului. Nu intamplator au fost trecute cu vederea doua elemente esentiale, altminteri de neignorat pentru o democratie; respectiv faptul ca Presedintele-suspendat a organizat boicotarea unei proceduri declarate de Curtea Constitutionala ca fiind legala (procedura care trebuia sa decida chiar soarta mandatului sau) si ca 87% din cetatenii prezenti la vot s-au pronuntat in favoarea demiterii. Privind lucrurile din acest unghi deformator al realitatii politice, Occidentul a conchis dinnou (si dinnou eronat) ca democratia romaneasca este bolnava si ca Presedintele poate si trebuie sa coabiteze cu Parlamentul si Guvernul.

A fost, astfel, ignorat faptul, de esenta democratiei, ca si daca ar putea coabita cu Guvernul, seful statului nu mai poate coabita cu natiunea. Cei care s-au grabit sa proclame incheierea jocului referendar prin remiza si au cerut presupusilor adversari recunoasterea acesteia, nu au inteles ca lupta nu s-a dat intre Traian Basescu si USL ci intre Traian Basescu si poporul roman. In consecinta, nu USL a castigat ci natiunea romana. A-i refuza acesteia efectele victoriei inseamna a o ali