Printre scaunele de la arena unde ”Gîscanul” a făcut istorie au apărut sute de buruieni, treptele de acces s-au degradat, iar pista de atletism pe care au evoluat cîndva mari atleţi americani precum Leroy Burrell ori Michael Marsh nu mai există.
Zilele trecute, am văzut pe stadionul "Nicolae Dobrin" din Piteşti un meci absolut spectaculos şi cu o atmosferă fabuloasă. Ştiu, veţi spune că bat cîmpii şi că poate am făcut insolaţie de la căldură şi am început să văd cine ştie ce Fata Morgana sub formă de meci de Champions League. Nu, nu mă înşel deloc şi o să vă spun imediat de ce.
Să intrăm mai întîi în atmosferă. La una dintre porţile de acces nu e nici măcar un control. Casa de bilete pare mai degrabă o casă cu stafii, deoarece este indecent de goală şi prinsă cu un lacăt ruginit. Geamlîcul este deschis şi lasă să iasă dinăuntru un profund miros de vetust, rînced şi abandon. Contează asta? Nu cred, pentru că sute de suporteri înrăiţi din facţiunile "Fantomele Ultras" şi "Strigoii Fanatici" se îndreaptă deja spre tribune. Nu îi simţiţi, nu le auziţi vuietul? Reglaţi-vă sonorul nativ atunci!
Incursiune în Grecia antică
Tot la intrarea dinspre peluza din dreapta dau peste alte zeci de fani. Sînt din familiile PET-uri şi sînt peste tot. Urc în tribună. Ce dacă treptele de acces sînt făcute praf? Nu contează. Dacă îţi pui un pic mintea la contribuţie, îţi poţi imagina că vezi meciul de pe ruinele unei vechi arene din Grecia antică.
Atras de mulţimea de suporteri de la sectorul F din peluză, mă îndrept într-acolo. În acel sector, fanii nu stau pe scaune, ci între ele. Cu toţii au nişte siluete fragile. Sînt sute de suporteri-buruieni, unii înalţi chiar de o jumătate de metru, cu toţii ieşiţi din beton.
Fidelitatea suporterilor-buruieni
Oricum, pe scaune nu mai stă nimeni de cînd FC Argeş nu mai este în Liga 1. Chiar aşa, pe fiecare
