★★★★ Ozana Cucu-Oancea (coordonator), Marea scriitorilor. Între Olimp şi zidul Puterii, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2012.
Mircea Dinescu, care stătea cu undiţa în mână pe malul mării şi pescuia guvizi, a scos la un moment dat din apa învolburată o lighioană cu ochi bulbucaţi şi mustăţi ţepoase, cu şase cozi acoperite de solzi şi o gură lăţită într-un fel de rânjet. Parcă fusese proiectată de diavolul însuşi. Ca să se amuze, poetul a adus-o pe terasa pe care luam masa cu toţii, ceea ce a produs panică. Numai copiii, mai curajoşi decât maturii, se apropiau de ea şi, cu un băţ, o întorceau pe o parte şi pe alta făcând-o să-şi rotească ochii în toate direcţiile.
Această întâmplare şi multe altele, la fel de trăznite, s-au petrecut de-a lungul anilor la Casa Scriitorilor de la Neptun (înainte de 1989 se numea în mod oficial "Casa de creaţie şi Odihnă a Scriitorilor", iar după căderea comunismului – "Vila Zaharia Stancu"). Eu însumi am trăit câteva. De pildă, într-o noapte, auzind ţipetele unei femei pe plajă, am trezit repede câţiva scriitori şi, animaţi de spirit cetăţenesc, ne-am dus cu toţii să o salvăm. La lumina lunii l-am văzut şi pe agresor, răsturnat peste femeie. Numai că... nu era agresor, ci chiar iubitul ei. Iar ţipetele femeii erau ţipete de... plăcere. Drept urmare, noi, salvatori inutili şi inoportuni, ne-am întors spăsiţi în dormitoarele noastre.
Casa Scriitorilor de la Neptun, prin care s-au perindat în timp scriitori vestiţi, intraţi în legendă, ca Marin Preda, Nicolae Breban, Nichita Stănescu sau Ana Blandiana, ca şi unii mai puţin importanţi, dar simpatizaţi pentru viaţa lor de boemi, are multe amintiri. Ele se regăsesc în cartea realizată (cu efort – pentru că nu e uşor să obţii texte de la aproape o sută de scriitori −, dar cu succes) de Ozana Cucu-Oancea, fiica regretatului scriitor şi editor Nelu Oancea.
★★★★ Florin Co
