O platformă nu e (doar) un showcase – un cadru organizat de prezentare a unor producții spectaculare, alcătuit în beneficiul și destinat unor potențiali „cumpărători“, direcți sau intermediari, de pe piața internațională. O platformă nu e, în mod cert, un festival în sensul clasic al termenului, de întîlnire cu caracter… festiv, care celebrează „cele mai bune producții/realizări“ artistice ale unui moment dat. O platformă e, la fel cum o zice și definiția denotativă a cuvîntului, o rampă – de lansare nu atît obligatoriu a unor artiști, cît a unor idei și, mai ales, a unor practici artistice (ale acestor creatori, ca individualități și membri ai unei comunități – sociale și profesionale). În această accepțiune conceptuală a unei platforme – de artele spectacolului, în cazul dat –, ea este un proiect curatorial care-și asumă să nu facă parte dintr-o cultură a succesului deja stabilit prin cutumă și tradiție, ci să construiască ea însăși comunități de public și artiști; nu doar să ia pulsul momentului în ceea ce privește limbaje, tematici și forme de implicare, ci să le anticipeze încă in nuce; să fie interesat de produs carezultat al unui proces, în care condițiile de producție sînt la fel de importante ca prezentarea publică, pentru că fac parte din spectacolul însuși.
Pentru a doua oară, după ediția de anul trecut, Festivalul Temps d’Images de la Cluj, organizat de Colectiv A, găzduiește în noiembrie (parte integrantă, de altminteri, a sa) Platforma Independentă de Artele Spectacolului – arte ale spectacolului ca zonă interstițială între dans, teatru și greu de fixatele ca gen performance, intervenție, happening. Anul acesta, Platforma nu se va desfășura într-o secțiune izolată temporal a festivalului, evenimentele care fac parte din ea vor fi integrate programului general al Temps d’Images. De ce? Păi pentru că această platformă nu e tocmai un s
