Istoric literar, comparatist şi estetician, Liviu Rusu (1901–1985) a fost şi un pasionat epistolograf. A scris un impresionant număr de epistole confraţilor şi prietenilor din ţară şi, desigur, din străinătate, unde şi-a desăvârşit studiile şi unde a obţinut un doctorat în estetică. În mărturiile, interviurile şi confesiunile unora dintre contemporanii săi se evocă aspecte ale personalităţii cărturarului de la Cluj.

Era de o perfectă onestitate intelectuală şi morală, riguros în tot ceea ce întreprindea, ştia multă, foarte multă carte; om de catedră, de o austeritate rar întâlnită în mediile universitare şi academice, Liviu Rusu s-a impus în viaţa literară şi culturală a Transilvaniei ca un autentic reformator.

Nu întâmplător, când Liviu Rebreanu este numit director general al Teatrului Naţional, în 1941, îi solicită esteticianului şi cărturarului Liviu Rusu ajutorul în reorganizarea Teatrului Naţional din Cluj ce fusese mutat la Timişoara ca urmare a Dictatului de la Viena.

Liviu Rusu este invitat la Bucureşti, are o lungă şi interesantă convorbire cu autorul inimitabilului Ion, caută soluţii, apelează la cei mai importanţi intelectuali din Transilvania în scopul găsirii unor oameni de teatru care să se ocupe de destinul Naţionalului din Cluj.

Rezultatul este lamentabil, aşa cum reiese din epistola lui Liviu Rusu, care se stabilise la Sibiu, din aceeaşi cauză, şi care intenţiona să organizeze un teatru1 în oraşul cel mai important al Transilvaniei din acel moment.

*

Sibiu, 4 aprilie 1941

Str[ada] Vlahuţă, nr. 8

Mult stimate domnule director general,

Imediat după sosirea mea la Sibiu am luat contact cu toţi aceia, care ştiu că au la inimă, ca şi mine, problema teatrului ardelenesc şi care ar putea da un sfat întemeiat.

Vă promisesem că am să plec şi la Timişoara. Din păcate o grijă m-a sili