Conform audienţelor recente, cele mai urmărite canale de ştiri din România sunt Antena 3 şi, e drept, la o distanţă apreciabilă, B1 TV, care în prime time bate Realitatea. Două canale foarte asemănătoare, deşi diametral opuse din punctul de vedere al opţiunilor politice.

Îmi pare destul de evident că în ţara în care jurnaliştii declară că se închină la BBC, câştigătorii sunt cei care fac propagandă. Scapă vreun pedelist în studio la Antena, e tocat mărunt de moderator şi de restul invitaţilor. Vine un uselist în studioul B1, e rapid acoperit de invitaţi şi ironizat de moderator. Îl are Antena pe Badea, B1 vine cu Banciu. Amândoi la fel de porniţi în numele agendelor unor partide sau alianţe. Şi amândoi la fel de clănţăi şi umorali.

Mofturi dintr-acestea cu „reţeta BBC“ sunt în mod cert departe de ceea ce caută acum publicul la televizor. Nu doar că scena politică bate şi serialele sud-coreene prin neverosimil, dar de ani buni cei plătiţi să fie demnitari se califică pentru norme întregi în studiourile TV. Ar putea să-i plătească direct televiziunile, pentru că le aduc bani prin audienţa generată de clănţăneala lor, şi astfel, la Parlament, de exemplu, n-am mai avea de plătit decât utilităţile. Îşi permit patronii să le dea şi nişte cartele de mobil şi, cel mai important, să le facă asigurări de sănătate. Vă imaginaţi cum ar fi programele dacă s-ar îmbolnăvi pentru o săptămână Dan Şova sau Andreea Paul?

Cum au ajuns jurnaliştii să practice, în ochii celor mai mulţi, una dintre cele mai „penibile“ meserii? Cum s-a ajuns de la o cotă de încredere uriaşă la statutul de „vuvuzea“? Vremea în care cuvântul tipărit sau rostit aveau o încărcătură puternică a fost înlocuită cu una în care eşti suspectat că orice propoziţie emiţi, are clar în spate un interes ascuns, un „blat“ politic. Când un pretins jurnalist, vedetă sau ne, spune în prime time că scopul l