Sprijinirea angajaților în urmarea unor cursuri de pregătire profesională este una dintre cele mai eficiente metode la care poate recurge un angajator, în schimbul primelor sau altor forme de recompensare care presupun însă plata unor contribuții sociale și al impozitului pe venit.

Cele mai recente modificări aduse Codului Muncii din acest punct de vedere ridică multe dintre condițiile pe care anterior angajatorul le putea impune angajatului căruia îi plătea diverse cursuri de formare profesională, arată specialiștii Accace, unul dintre liderii din Europa Centrală și de Est în management financiar. Deși legea prevede clar în prezent că, în cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională este iniţiată de angajator, toate cheltuielile ocazionate de această participare sunt suportate de către acesta, fără a i se mai impune angajatului să nu părăsească respectivul loc de muncă pe o anumită perioadă de timp, există încă temerea că angajatorul poate recurge la lege pentru a impune condiții celui căruia îi plătește cursurile.

În realitate, legea dă posibilitatea ambelor părți – angajator / angajat – să cadă singure la un acord în ceea ce privește angajamentele pe care și le iau reciproc. Astfel, în cazul în care angajatorul propune ca salariatul să urmeze cursuri sau stagii de formare profesională, acesta din urmă va beneficia, pe toată durata acestora, de toate drepturile salariale deţinute, precum si de vechime la acel loc de muncă. Această perioadă este considerată stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de stat.

De asemenea, angajatorul și salariatul cad împreună de acord cu privire la posibilitatea încetării contractului individual de muncă, lucru pe care îl și stipulează printr-un act adițional la contractul individual de muncă. De altfel, toate conditiile impuse angajatului, precum și perioada pe care îș