Într-un oraş din America, e un concurs pentru copiii între 4 şi 12 ani. Se numeşte "Ce talent ai?". Vin copii din toate oraşele americane. La intrarea în clădirea unde se ţine concursul, mare, să se vadă, scrie pe un banner: "Aici se nasc visele. Aici se zdrobesc inimile".

Unii sunt premiaţi, alţii pleacă răniţi, întrebând "dar unde am greşit, n-am greşit... am dansat cât am putut de bine".

Sunt învăţaţi cu competiţia de mici. Sunt învăţaţi cu nedreptatea de mici. Când faci un lucru bun, când ai succes, când eşti conştient de valoarea ta, dacă nu eşti atent, te prinzi în curbă...

Caut o logică a simţirii!

Marian Râlea este un actor-minune. Are o putere pe scenă rar întâlnită. Procesează genial situaţiile şi le transformă-n hrană spirituală de care avem atâta nevoie.

Sunt prietenă cu el, îl admir, nu lipsesc de la premierele lui, vorbim des la telefon, şi totuşi, când îl văd pe scenă mă simt în tunelul timpului, în plin miracol.

Marian Râlea a primit de la Dumnezeu un filtru sufletesc. Datorită acestui filtru, el vede lumea mai luminoasă şi pe oameni mai frumoşi. Ca să poată folosi acest dar dumnezeiesc, el se foloseşte de multă muncă şi suferinţă. "Suferinţa" e un cuvânt pretenţios, dar ăsta e adevărul.

Captează această suferinţă din viaţă, de la cei suferinzi, şi o transformă acolo în scenă în tot ce are de dăruit. Dacă ai norocul să fii pe scenă lângă el, el schimbă, el poate schimba poziţia tuturor lucrurilor. Actorii nu prea-şi dau seama de asta, sunt vanitoşi şi înfuriaţi, dar regizorii da.

Pe rând, şi l-au disputat ca pe Ariel, Mihai Maniuţiu, Tompa, Ducu Darie, Dragoş Galgoţiu, şi acum acest magnific Kordonsky. Regizorii sunt inspiraţi de el, pornesc la drum cu sufletul. E un lucru!

Toţi actorii sunt talentaţi, dar unii ajung cu degetele la cer.

Are Marian Râlea un fel de a aborda rolurile ­ trece printr-un f