Am scris aici acum câteva săptămâni (în data de 15 iunie 2012) despre încălcări ale cutumelor bisericeşti în cazul Mănăstirii Bogdana din Rădăuţi - pe care le consider în continuare grave, căci este vorba despre modalităţile de a conserva un monument de secol XIV, probabil cea mai veche biserică zidită din Moldova, ridicată de Bogdan I, întemeietorul acestui stat. Întâmplarea face ca un voiaj făcut recent în Bucovina să mă readucă în faţa unui fapt legat de aceeaşi mănăstire. De această dată am descoperit un lucru pozitiv, despre care îmi face reală plăcere să vorbesc în cele ce urmează.
...Îmi amintesc ruşinat cum în copilăria mea, petrecută înainte de 1989, colegii aflaţi la căminul de copii erau permanent persecutaţi. Rareori aveau performanţe şcolare, iar profesorii şi noi, ceilalţi elevi, nu prea-i priveam cu înţelegere. Am avut câteva astfel de colege în şcoala generală - erau, toate, îmbrăcate la fel, tunse la fel, aveau ghiozdane şi încălţăminte identice. Ba parcă şi semănau între ele. Rareori se atingea "performanţa" de a fi tratate corect, cu naturaleţe, fie că vorbim despre profesori, fie chiar despre noi, colegii lor. Nu neapărat din răutate, erau poreclite, la grămadă, "oile"...
Cele de mai sus mi le-am amintit când zilele trecute am ajuns din nou în Bucovina natală, într-o localitate apropiată celei în care mi-am petrecut anii de şcoală primară, poposind cu ceva treabă în oraşul Rădăuţi. Chiar la intrarea în oraş, venind dinspre Suceava, pe partea dreaptă a şoselei, am descoperit un adevărat orăşel numit "Aşezământul de copii Sfântul Ierarh Leontie".
Am intrat cu stinghereală, căutând pe cineva. Am aflat astfel că aşezământul aparţine Mănăstirii Bogdana. M-a întâmpinat maica Ecaterina, una din numeroasele persoane care trebăluiesc pe-aici. Mi s-a spus ulterior că maica Ecaterina este de formaţie psiholog. Nu prea am stat de vorbă, pu
