Multumindu-le celor care impartasesc ingrijorarea exprimata in finalul articolului trecut, ca si durerea de a descoperi in reactiile altor politicieni sonoritati basesciene, precizez din nou ca eu scriu despre golania adusa de acesta in politica inca de cand era la primarie. Dar explicatia agresivitatii acestei golanii in abordarea problemelor politice, conform incultelor metode dure din comunism, s-a configurat mai clar cand a devenit prezidentiabil si, si mai clar, constatand ca, prin el, se repeta identic popularitatea lui Ceusescu la naivitatea sau perfidia intereselor unor lideri occidentali. Clarificari in aceasta directie vin mereu devenind din ce in ce mai multe si nu m-ar mira daca am afla ca si incurcarea cifrelor privind cvorumul electoral in Romania face parte dintre actele constiente cu care metodele lui politice minteau strainatatea la fel cum minteau tara.

Cata vreme era primar puneam asta pe seama smecheriei golanesti care-l caracteriza si care prindea la cei numiti cu teama de taranul roman „smecher de Bucuresti”. Pamfletul meu avea drept scop doar combaterea acestui model de politica a inselaciunilor sarlatanesti care submineaza democratia. Și nu ma alarmam pentru ca prezenta lui publica putea sa se finalizeze inofensiv, ca in modul in care neastamparul sexi al lui Viorel Lis l-a facut vedeta de televiziune. Basescu se putea fixa ca unul mai blonziu dintre (bala) oachesii corupti sau incapabili care au trecut pe la Primaria Capitalei. Cand a venit, insa, la Cotroceni si i-am vazut cautarile de a-si forma elemente de spionare, control, compromitere si chiar represiune de gen securitate, cum deprinsese in dictatura pe vapor sau in mediul marinarilor de tip socialist care aveau unele avantaje materiale tocmai pentru ca acceptau teroarea unei stricte supravegheri securiste, cu familia lasata zalog in tara, nu am mai avut a glumi. Nici macar