Ideea de miracol a fascinat totdeauna omul simplu, dar nu i-a ocolit nici pe inteleptii antichitatii. Si astazi se vorbeste despre miracole care se petrec intr-un loc sau altul de pe Terra.

In antichitate, alchimistii fierbeau plante, disecau animale, puneau la incercare focul sau fenomenele naturii, in speranta gasirii a ceea ce era de negasit.

Fata morgana pe care chimistii n-au gasit-o niciodata a fost atat elixirul vietii, cat si piatra filosofala. In cautarea lor, se avantau cercetatorii si se zbateau sarlatanii.

Matematicienii au intrat si ei in jocul imposibilului, cautand cuadratura cercului, o notiune abstracta pentru omul de rand, dar atragatoare pentru inelepti. Au fost necesare trei milenii ca sa ajunga la concluzia ca ceea ce cautau nu exista.

Elixirul vietii

Elixirul vietii trebuia sa fie o bautura cu care alchimistii sperau sa obtina tineretea vesnica. N-a fost obtinut niciodata, desi nu putini alchimisti chinezi, indieni, dar si europeni si-au inchinat intreaga viata cautandu-i secretul.

In China antica, imparatul Qin Shi Huang, la cererea alchimisului Xu Fu, i-a oferit un grup de cinci sute de tineri baieti si tot atatea fete, care sa mearga intr-o expeditie indepartata prin tarile Asiei, cu misiunea sa experimenteze elixirul aflat in acele parti si sa se intoarca inapoi, dupa multi ani, iar fetele si baietii sa fie la fel de tineri. Xu Fu nu s-a mai intors niciodata.

Imparatul a incercat atunci propria solutie, folosind cobai umani pusi sa inghita aur, dar aurul, fara sa dauneze, n-a avut efect.

In India, pe timpul invaziei lui Alexandru cel Mare, se foloseau infuzii al caror efect tonifiant parea promitator pentru prelungirea tineretii. Infuziile n-aveau insa alt efect decat acela al unui obisnuit ceai medicinal - care, fireste, nu-i de neglijat.

@N