Ziua 4 : Joi 14 iunie.
Tamale, cel mai mare oraş din nordul Ghanei.
Galerie foto Ghana (3).
M-am trezit la 4 jumate. Am lenevit puţin, mi-am verificat e-mailul şi facebook-ul. Devine rutină treaba asta. Am plecat din camera de la hotelul Byblos cu multe bagaje. Venisem cu 3, acum plec cu 4, fiindcă l-am adăugat pe cel de la VSO.
Kotoka, aeroportul din Accra, e mic, nu e tocmai modern. Poate cam ca şi aeroportul vechi din Cluj, ca mărime. Un localnic în uniformă vine lângă maşină cu un cărucior. Celelalte cărucioare sunt ceva mai departe, aşa că îl las să mă ajute. Mă duce în viteză la check-in la compania Starbow şi îmi pune el bagajele pe bandă. Îi dau un cedi pentru ajutor. Nu am paşaportul, doar o copie, fiindcă originalul e la oficiul de imigrări, pentru permisul de muncă şi durează între 6 săptămâni şi 3 luni. Am doar o copie xerox a paşaportului şi a vizei de Ghana, dar e suficient. Bagajele se taxează în funcţie de greutatea totală, nu de numărul de genţi. Am dreptul la 20 de kg. În total am 4 bagaje care cântăresc 48 de kilograme. Plătesc 2 cedi pe kilogramele care depăşesc 20, deci 56 de cedi. Cam 30 de dolari. Mi se pare ieftin, în Europa m-ar fi taxat la număr de bagaje şi m-ar fi costat o mână şi-un picior. Oricum, o să-mi recuperez banii ăştia de la VSO.
Port un tricou cu Habitat (ca 3 sferturi din tricourile mele). Merg să mă aşez aşteptând să înceapă îmbarcarea. Un tip mă întreabă din senin: “Are you the director of Habitat or just wearing that T-shirt?” Vorbesc cu el până ne îmbarcăm. David, de undeva din Florida, a lucrat şi el pentru Habitat. N-am înţeles dacă angajat sau voluntar. Acum merge cu soţia şi două fiice la o misiune creştină din apropiere de Tamale, pentru o lună. Nu ştie sigur ce o să facă, o să afle acolo.
Aterizăm la Tamale. De sus, zona arată neaşteptat de verde (dar asta e fiindcă suntem în
