O fată dintr-un sat vecin, Ștefania, plecată de câțiva ani în Italia și ai cărei părinți trăiesc cam pe aici, pe unde m-am născut și eu, pe valea Cricovului Sărat din Prahova, îmi trimite un mesaj. E revoltată. Nu împotriva mea, ci a lui Traian Băsescu. Lucrează ca batandă, adică îngrijește niște bătrâni, undeva în sudul Italiei, într-o mică localitate unde trudesc ca menajere și alte românce sau ca muncitoare la o făbricuță de cartoane. Sora mamei, Mirela, în vârstă de 43 de ani, lucrează și ea aici, îmi scrie fata. Am și o verișoară, Claudia. Ne vedem rar, dar ne știm toate. Suntem opt, din Prahova, Suceava, Vâlcea. Am plecat din țară fiindcă nu mai aveam nici-o șansă. Urmăresc ce se petrece în țară. Știu că s-a organizat referendum și am fi vrut să mergem și noi la vot, dar a fost aproape imposibil. Nu-i vorba doar de cei 150 km care trebuiau parcurși până la Florența, ci mai ales de imposibilitatea de a lăsa singuri oamenii vârstnici și bolnavi pe care-i îngrijim. Îți pierzi ușor o slujbă câștigată greu. Imediat îți poate fura locul o bulgăroaică sau o poloneză sau una venită de cine știe unde. Așfi vrut să votez DA, fiindcă îl consider pe Băsescu principalul vinovat pentru situația mea și a sutelor de mii de români care-și caută o pâine departe de casă. De aici însă, îmi scrie Ștefania, până la porcăria de a fi numărată ca votant al lui Traian Băsescu e drum lung. Cum își îngăduie președintele să ne socotească pe noi, și vorbesc în numele celor care suntem în această zonă a Italiei, ca admiratoare ale lui? Rușine să-i fie! Nu-l admirăm, îl detestăm.
Ștefania, care are 25 de ani, spune și alte lucruri, ceva mai dure. Am rezumat esența nemulțumirii ei. E singura în această situație? Nici vorbă. Cei care n-au votat, turuie Emil Boc, au votat evident pentru președintele Băsescu. Măi să fie! Am trecut ieri pe la Spitalul de Urgență Floreasca. La etajul 6, p
