La 22 de ani, prima româncă medaliată cu aur în cursa-regină a atletismului, la CE U23 din 2011, aleargă mîine la Londra la 100 de metri. Au trecut 60 de ani de cînd n-am avut o atletă în această probă olimpică: Emma Konrad, tot la 22 de ani, la JO Helsinki 1952.
După mai bine de o jumătate de secol, România are reprezentantă olimpică la 100 de metri. Andreea Ogrăzeanu vine să închidă o pauză aspră, în jurul unei probe unde concurenţa e uluitoare: din 1952, cînd Emma Konrad şi Alexandrina Sicoe alergau la Helsinki, atletele noastre s-au îndreptat doar spre rezistenţă. Au ocolit viteza.
Pe Emma Konrad, născută pe 21 noiembrie 1929 şi devenită Jenei după căsătorie, am regăsit-o în apartamentul ei din centrul Clujului: o locuinţă cu tavan înalt, ferită de arşiţă. Pe Andreea Ogrăzeanu, sportiva Farului Constanţa născută pe 24 martie 1990, în focul pregătirilor. Un antrenament pe terenul de lîngă Arena Naţională.
"Nu mai alerg, doar grăbesc pasul. Sau paşii mă grăbesc pe mine?"
Pe masa din sufrageria Emmei Konrad, o cutie cu dosare. "Ne-aţi pregătit amintirile de la Helsinki?". "Sînt actele asociaţiei de locatari", vine răspunsul. La aproape 83 de ani, fosta atletă e administratorul imobilului: după cariera sportivă s-a ocupat numai de contabilitate.
Scoate din bibliotecă o mapă cu marginile de catifea: "Aici sînt amintirile mele de sportivă!". Lîngă lista cu atleţii şi programul JO 1952, o fotografie cu Alexandrina Sicoe, cealaltă româncă din proba de 100 de metri din Finlanda. "Aveam şi o plachetă, dar au rătăcit-o copiii mei", spune doamna Konrad.
- Cum vă pregăteaţi pentru marile competiţii?
- Participam la multe concursuri amicale, practic aşa te dezvolţi şi evoluezi. Se aduceau concurenţi din alte oraşe. Pentru Olimpiadă trebuia atins un barem, iar la un concurs, antrenorul m-a ameninţat că mi-a adus un oponent puternic. Am
