Considerată una dintre cela mai importante pianiste ale momentului, Mihaela Ursuleasa a murit la 33 de ani, la apogeul unei cariere care a început cu o copilărie de „copil-minune".

S-a născut la Braşov, pe 27 septembrie 1978, într-o familie de muzicieni, iar la vârsta de cinci ani a început să studieze pianul împreună cu tatăl ei, care cânta jazz la pian. Atunci, la doar 5 ani, fetiţa l-a surprins când i-a cerut să o ajute să descifreze un cântecel al lui Ceaikovski. Peste un an şi jumătate, fetiţa a devenit eleva Stelei Drăgulin, o profesoară cunoscută în lumea muzicală, care a transformat-o în „copil-minune".

Peste mulţi ani, pianista devenită celebră, povestea pe larg într-un interviu acordat Mirunei Munteanu în ziarul „Ziua", despre suferinţele şi sacrificiile pe care le presupune acest statut şi despre începuturile ei în muzică, sub îndrumarea primei profesoare, Stela Drăgulin. „Mie mi-era frică să nu mă bata. Era o practică obişnuita. Singura explicaţie pe care o primeam era «nu ai cântat bine». Nu mai continua, nu-mi spunea ce am făcut greşit, pac o palmă. Or, pentru un copil - eu spun ce simţeam eu atunci - este groaznic să-l pedepsesti fără să-i spui cu ce-a greşit de fapt. La vârsta aia se formează - sau se poate distruge - încrederea în sine.

Încrederea mea în mine a fost, mulţi ani după ce am plecat din România, destul de fragilă. Meseria asta are foarte mult de-a face cu sufletul, cu creierul, cu pregătirea psihologică. Pe mine mă batea şi înainte de concert. Intram în lacrimi pe scenă. Deseori mi s-a întamplat asta. Ceea ce este complet greşit."

Coşmarul s-a încheiat la vârsta de 12 ani, când pianista a avut norocul să fie ascultată de celebrul dirijor Claudio Abbado, care i-a oferit posibilitatea de a-şi construi întreaga pregătire muzicală printr-o bursă de studii la Viena, la clasa profesorului Heinz Medjimorec.

Cl