Virginia Woolf, "Doamna Dalloway”, tra­du­cere de Petru Creţia, Editura Humanitas fiction (tel. 021/311.23.30), 236 pag.

La 9 martie 2011 s-au împlinit 70 de ani de la sinuciderea Virginiei Woolf (1882-1941) şi opera ei a intrat în domeniul public. Fiindcă nu mai trebuie, conform legislaţiei, plătite drepturi de autor, în toată lumea au început să i se reediteze în valuri scrierile, prilej cu care se vorbeşte din nou mult despre personalitatea şi rolul ei de pre­cursor al romanului modern, despre calităţile care o fac şi azi "contemporanul nostru”. În constantă ten­siune cu ideile şi discursurile dominante ale în­cepu­tului de secol XX, sătulă de apa stagnantă a roma­nului victorian, Virginia Woolf îşi dă seama că emo­ţiile, impresiile sonore şi vizuale, declanşând gân­duri, amintiri, fantasme, pot deveni ele însele ade­vărate aventuri interioare, dacă ştii cum să captezi cli­pa cu vibraţiile ei profunde. "Să examinăm un mo­ment spiritul obişnuit într-o zi obişnuită. Mintea pri­meşte mii de impresii, fie ele banale, fantastice, eva­nescente sau gravate cu ascuţimea unui vârf de oţel. Nu este sarcina romancierului să ne facă sensibil acest fluid schimbător, necunoscut şi fără limite precise?” - scrie Virgi­nia Woolf într-un eseu. E chiar ceea ce face în "Doamna Dalloway”, cel de al pa­trulea roman al ei, pu­blicat în 1925, şi care mar­chează ruptura fără întoarcere cu tradi­ţia. Ni­­mic, nici începu­tul abrupt ("Doamna Dal­loway spuse că are să cumpere ea însăşi flo­rile”), nici personajele, nici "intriga” nu mai sea­­mănă cu acelea din romanul tradiţional. Ca şi la James Joyce, celălalt şi mai mare înnoitor al ro­manului modern, a cărui acţiune din "Ulysse” se de­rulează la Dublin într-o sin­­gură zi, 16 iunie 1904, "Doamna Dalloway” se pe­trece la Londra, într-o zi de iunie 1923, de dimi­nea­ţa până seara. În cursul unui monolog interior tra­versat de st