Halterofila a luat medalia de argint la Londra, iar semnele sacrificiilor pe care le-a făcut sunt tulburătoare. Sursa: Fotografii: Daniel Conţescu

La haltere, românii au pus jugul pe categoria 69 de kilograme, nivel la care tricolorii, mici şi îndesaţi de felul lor, au impresionat la Jocurile Olimpice. După medalia de bronz a lui Răzvan Martin (20 de ani), de miercuri seară, Roxana Daniela Cocoş (23 de ani), sportiva legitimată la Steaua, se va întoarce la Bucureşti cu locul doi, smuls joi după-amiază în sala "ExCeL" din Londra, oraşul care găzduieşte Olimpiada.

Pentru Cocoş vor urma recepţii pompoase, promisiuni tentante şi o vacanţă la mare. Dar după toate acestea, doar ganterele îi vor mai ţine de urât campioanei. Gloria şi banii nu pot cicatriza uşor rănile fizice provocate de antrenamentele dure, duse la extrem. Zilnic, cel puţin 5 tone de fier vor fi mânuite de românca dornică să-şi sporească palmaresul.

Nicolae Niţu, antrenorul Roxanei Cocoş, a vorbit deschis despre riscurile la care se expun sportivii care ridică zilnic o greutate cât a unui camion încărcat, cât mecanismul celebrului ceas londonez Big Ben sau cât un elefant adult. Pentru Roxana, nu este o surpriză, pentru că simte pe propria piele ce înseamnă efortul zilnic pe care îl face pentru a-şi îmbunătăţi performanţele.

EVZ a vrut să vadă cum arată, imediat după concurs, palmele unei halterofile vicecampioană olimpică. Imaginea este una horror. Cicatricile au trecut de faza sângerării, iar acum s-au bătătorit. La ţară, oamenii spun că palmele sunt "ca după sapă".

La Roxana, situaţia pare şi mai gravă. Ca şi băieţii, şi fetele de la haltere nu sunt modeste. Au un stil direct şi onest, calităţi de apreciat într-o lume olimpică obişnuită să vorbească fără a transmite mare lucru.

"Halterele m-au făcut om"

EVZ: Roxana, aşteptam medalia de aur de la tine, dar nu ne supărăm