Desprinsă din poveştile cu cavaleri călări şi domniţe cu crinoline, armură ecvestra de turnir, de tip Maximilian, restaurată, este obiectul lunii august la Castelul Peleș. Armura este expusă în Sala mare de arme, de la parterul castelului și nu trebuie să o ratați dacă vizitați Peleșul.

Turnirele au apărut în Evul Mediu şi au reprezentat dintotdeauna o competiţie din care ieşea invingător cel mai viteaz. Bazat pe folosirea lancei de către cavaleria grea, turnirul s-a transformat într-un sport către sfârşitul acestei perioade, rămânând popular numai în rândul nobilimii din Anglia şi Germania, în timpul secolului al XVI-lea.

Dacă la început turnirele reprezentau o metodă dură de antrenament pentru război practicată de cavalerie, în secolele al XII-lea şi al XIII-lea, odată cu dezvoltarea "cavalerismului", turnirele sunt considerate cea mai mare expresie a bărbăţiei şi onoarei unui cavaler, care avea astfel ocazia de a demonstra abilităţile de luptător şi puterea sa fizică, atât stăpânilor, dar mai ales, doamnelor lor, în speranta obţinerii unor favoruri.

Organizate pe echipe de combatanţi, sau individuale, între doi cavaleri, întrecerile se desfăşurau după un anumit cod, care impunea un întreg ceremonial şi reguli stabilite cu aceeasi rigoare ca a codului cavaleresc. Aceste confruntări aveau loc cu ocazia unor evenimente importante, devenind cea mai mare atracţie a zilei, până în secolul al XVI-lea.

Armura de la Peleș, de tip Maximilian

Împăratul Maximilian I (1459-1519) ocupă un loc aparte în evoluţia armureriei atât pentru dezvoltarea manufacturilor cât şi pentru inovaţiile în confecţionarea armurilor, care au determinat crearea unui "stil maximilian". Mare admirator al turnirului, Maximilian a transformat acest sport într-o competiţie dedicată elitelor, el însusi participând la 64 de competiţii regale, ducând arta acestei lupte cavalereş