În satul în care s-a născut marele fabulist Alexandru Donici, fiecare om îi cunoaşte opera, pe care o recită, adesea, la „Fabula", un bar din localitate.

La 30 de kilometri de oraşul Orhei, într-o zonă pitorească de codru, se află satul Donici, localitate ce poartă numele celui pe care Eminescu îl numea „cuib de-nţelepciune". Dacă eşti turist, nu e nevoie să ai o hartă ca să ajungi la muzeul clasicului literaturii, căci fiecare sătean te poate îndruma binevoitor, doar e mândria lor cea mai mare. „Ne bucurăm când vedem oameni noi în sat. Până să-l avem pe Donici, eram uitaţi de lume, acum ne ştiu chiar şi străinii", se laudă moş Niculae, un bătrân de vreo 70 de ani pe care l-am întâlnit pe o stradă din centrul satului Donici.

ATMOSFERĂ DE EPOCĂ

Conacul familiei Donici şi-a deschis uşile pentru vizitatori acum 36 de ani, iar de atunci i-au păşit pragul zeci de mii de turişti. Deşi are doar patru odăi, fiecare colţişor păstrează atmosfera epocii în care a trăit fabulistul. În două dintre camere, care pe atunci când trăia poetul erau casa mare şi cabinetul de lucru, găsim obiecte din secolul XIX. Celelalte două sunt săli de expoziţie, în care vizitatorii pot afla despre viaţa şi activitatea lui Alecu Donici.

Casa este amplasată în mijlocul unui mic parc, iar în preajmă e o bisericuţă a familiei Donici, ridicată de tatăl scriitorului, precum şi izvorul „Stânca", amenajat, la fel, de familia lui Dmitrie şi a Elenei Donici.

Alături de sfântul lăcaş se află cavoul familiei, unde au fost înmormântaţi părinţii lui Alecu, fratele Andrei şi soţia Anastasia, precum şi feciorul lor Nicu. „Nu e turist care să ajungă la Orheiul Vechi şi să nu treacă şi pe la noi. Cei mai mulţi vizitatori sunt elevi şi studenţi, dar avem şi destui curioşi de prin alte ţări. Este deja un obicei ca dascalii de limba română să vină să predea ore aici, atunci când ajung cu mat