…"Ca un arbore"
Şi iată că, în peregrinările noastre pe "căile" Bucureştilor, am ajuns la aceea care poate fi considerată drept artera emblematică a Capitalei, nu numai pentru că istoria sa este chiar istoria oraşului, dar şi pentru că a fost considerată un perimetru reprezentativ al unor palate, edificii politice, financiare, culturale dintre cele mai importante, şi, în acelaşi timp, spaţiu de promenadă, unde "puteai să vezi, dar şi să fi văzut", mai ales în perioada interbelică.
Calea Victoriei nu se distinge prin dimensiuni, măsurând doar 2.700 m (sunt multe alte străzi mai lungi decât ea), ci, am putea spune, prin "iradierea" sa. Unul din personajele romanului cu acest nume, roman semnat de Cezar Petrescu, afirmă: "Vezi tu, mie această Cale a Victoriei îmi apare întotdeauna ca un arbore". Probabil pentru că această arteră îşi avea rădăcinile profund înfipte în trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat al ţării, iar "ramurile" sale se orientau către cele mai deosebite domenii ale sale, ca şi către diferite zone ale oraşului.
Despre Calea Victoriei s-a scris probabil o întreaga bibliotecă de memorii, lucrări de istorie, albume, romane, ba chiar şi melodii. Desigur, nu ambiţionăm să reproducem aici nici măcar principalele repere ale istoriei sale, ci vom încerca să rememorăm câteva din cele mai importante şi poate mai puţin cunoscute dintre ele, căci, în ciuda faptului că fiecare din noi crede că ştie multe despre trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat al Căii Victoriei, mai poate persista întrebarea…
Stiaţi că…
…Principalele denumiri pe care le-a purtat de-a lungul vremii Calea Victoriei sau porţiuni din ea au fost: "Drumul Braşovului", fiind principala cale de acces spre Transilvania, "Uliţa Mare spre Sărindar", după numele unei mânăstiri aflate în dreptul "Cercului militar" de mai târziu, ulterior demolată, pentru ca, în
