Moartea pianistei Mihaela Ursuleasa, din Brașov, readuce pe prima pagină suferințele acesteia. Singurul lucru care ar i-a intunecat sufletul ani de zile a fost amintirea suferintei sale din anii copilariei despre care a avut taria sa vorbeasca abia la maturitate. Aceasta a inceput la sase ani si jumatate, cand Mihaela Ursuleasa a devenit eleva Stelei Dragulin, o profesoara aspra de pian care isi batea elevii, bagand spaima in ei. Dragulin se pare ca impunea un program draconic de pregatire, de opt ore pe zi, fara sarbatori sau vacante, iar cand Mihaela indraznea sa cera voie la toaleta sau gresea era pocnit peste fata fara nicio explicatie in plus.
“Prima mea profesoara, dna Stela Dragulin de la Brasov, mi-a dat ocazia unei fantastice experiente de scena, de concert. În schimb mi-a asfixiat personalitatea, a ridicat pianista, dar aproape a distrus eul, omul din mine. Iata greseli care ar trebui evitate, caci pot avea efecte distrugatoare pentru întreaga viata, pentru întreaga cariera viitoare a copilului. Un copil nu trebuie sa fie fortat, nu trebuie sa fie exploatat si împins mereu si mereu înainte, cu orice pret, pentru reusita si glorie. Unui copil talentat un profesor bun îi dezvolta si îi sustine pasiunea pentru muzica si întelegerea pentru arta sunetelor”, povestea Mihaela Ursuleasa pentru Observatorul Cultural, în data de 18 Ianuarie 2009.
Bataile erau aplicate si inainte de intrarea pe scena, in concursurile de pian, eleva ajungand sa simta ca paralizeaza de frica la vederea profesoarei, si-a amintit ea. La 12 ani, Mihaela Ursuleasa avea deja un palmares impresionant, insa si-a pierdut increderea in sine si ani la rand s-a luptat sa depaseasca traumele din copilarie care au lasat sechele adanci.
“Eu veneam cu buzele umflate. Bataile nu erau nici la modul simbolic, nici o data la doua saptamani; in fiecare zi. Eu o rugam pe mama, in fiecare
