- Parcul Naţional Cheile Nerei -
* O călătorie în Parcul Cheile Nerei este o întoarcere în Paradis, în copilărie, în natura miraculoasă şi neatinsă. Cascade înspumate, păduri cu nesfârşit cântec de păsări, fluturi uriaşi sau poieniţe pline de soare, înecate în miros de fân, toate se împletesc cu poveştile locurilor sau ale oamenilor, într-o întâmplare magică. Un loc fabulos din inima Banatului, cu idile pe-o floare de arnică şi oameni îmbrăcaţi în râuri şi stele *
Ochiul Beiului
Apa lui e verde ca de smarald topit. Poţi să vezi în adâncurile lui. Lacul Ochiul Beiului este un lac de lacrimi. Ierburi lungi unduiesc uşor în apă, iar pietrele au toate nuanţele de verde. Verde albăstrui, ca nişte bucăţi rotunde din cer, auriu, ca presărate cu firmituri de soare, sau maronii, de parcă şi-ar trage seva din pământ.
Râul Beiului - spume şi rotocoale E un ochi magic, şi în oglinda apei se reflectă lumea. Pare că ochiul Beiului stă deschis pentru totdeauna către cer, fără se clipească vreodată, pentru a nu pierde nesfârşite întâmplări ce trăiesc în pădure, doar o secundă. E ceva magic în jurul acestui lac. Lumea vorbeşte în şoaptă, brazii stau neclintiţi, lumina are ceva diafan şi mângâietor. E o frumuseţe excesivă, atât de multă şi fără cusur, încât te întristează, te face melancolic sau îţi dă chef să scrii poezii. Ca să ajungi la acest lac, trebuie să strabaţi o bună bucată din pădurea de pe Valea Beiului, în Rezervaţia Naturală Cheile Nerei-Beuşniţa. O pădure în care parcă însuşi Paradisul şi-a pus la păstrare frumuseţile. Până la Ochiul Beiului, mergi pe sub o cupolă verde, de-a lungul unui râu limpede, ce devine doar spumă în câteva cascade. Drumul până la Ochiul Beiului este doar o parte din acest parc naţional uriaş, probabil cel mai frumos din România, pentru că pe orice potecă ai apuca, ajungi la locuri ireal de frum