Singura instituţie a statului român care se bucura de prestigiu internaţional unanim, Institutul Cultural Român, a încetat ieri să mai existe în forma pe care i-au dat-o, începând din 2005, Horia-Roman Patapievici şi colaboratorii săi şi se va transforma, sub autoritatea Senatului, într-un instrument de „perpetuare a identităţii naţionale".

Patapievici şi-a onorat promisiunea făcută la sfârşitul lunii iunie şi şi-a anunţat ieri, într-o conferinţă de presă la care au luat parte numeroşi artişti şi oameni de cultură, demisia din fruntea ICR, împreună cu cei doi vicepreşedinţi, Tania Radu şi Mircea Mihăieş, după ce Curtea Constituţională a respins excepţia de constituţionalitate ridicată de Avocatul Poporului în privinţa ordonanţei de urgenţă prin care guvernul Ponta a trecut ICR din subordinea Preşedinţiei în cea a Senatului.

Patapievici a denunţat schimbarea, prin trecerea în subordinea Senatului, a misiunii ICR, dintr-una de „mediator care a pus în legătură artişti şi operatori culturali din România cu cei din străinătate şi o instituţie care a promovat cultura naţională în cooperare cu instituţii de cultură străine, asigu-rând astfel succesul acţiunilor sale pe piaţa culturală externă", într-una de propagandă, precizată explicit în preambulul OUG 27/2012. În motivarea „urgenţei" schimbării subordonării ICR, Guvernul a invocat „necesitatea consolidării şi amplificării, sub diferite forme, a relaţiilor culturale cu comunităţile româneşti de peste hotare, în scopul păstrării şi perpetuării identităţii naţionale, deziderat de o importanţă deosebită în contextul fenomenului de globalizare, inclusiv culturală. Atin-gerea acestui scop impune exercitarea controlului parlamentar asupra funcţionării ICR. Aceasta se face prin intermediul Senatului României, în calitate de cameră decizională pentru adoptarea proiectelor de legi şi propunerilor legislative în do