Fermierii care nu au acces facil la surse de apă sau la infrastructura de irigaţii au puţine soluţii în lupta cu seceta, printre acestea numărându-se şi investiţia în puţuri. Construcţia puţurilor pentru irigaţii poate scoate până la 20.000 de euro din conturile unui fermier cu 300-500 de hectare. Funcţionarea acestor sisteme este însă direct dependentă de costul energiei electrice, ca şi în cazul sistemelor de irigaţii tradiţionale, astfel că nivelul costurilor poate ajunge la 100.000 de euro/an.
"Am construit în regie proprie un sistem de irigaţii prin puţuri. Avem nouă puţuri şi un lac de acumulare unde strângem apa şi pompe care funcţionează cu motorină pentru că în zona unde avem terenurile nu putem trage energie electrică. A trebuit să facem săpături până la 60 de metri pentru a ajunge la pânza freatică", spune Dan M., un fermier care exploatează 500 de hectare de teren în comuna Plopşoru, la câţiva zeci de kilometri la sud de Bucureşti.
Pe lângă investiţia evaluată la câteva mii de euro, fermierul trebuie să susţină costul energiei electrice produse de generatoarele pe care le are în câmp. Costurile în zilele de vară, atunci când sistemul de irigaţii funcţionează la capacitate maximă, se ridică la aproximativ 1.000 de euro/zi.
Un calcul simplu arată că plusul de producţie obţinut în cazul unei investiţii într-un sistem de irigaţii acoperă costurile de operare chiar şi în cazul udărilor cu ajutorul sistemelor ce trag apă din puţuri. Spre exemplu, un fermier care irigă va obţine în general o recoltă de grâu de aproximativ 6 tone/hectar, în timp ce fără irigaţii producţia este la jumătate într-un an secetos.
La 500 de hectare de teren un fermier care irigă va stârnge 3.000 de tone de grâu, cantitate ce valorează în acest moment pe piaţă circa 630.000 de euro. Fără irigaţii în hambarele aceluiaşi fermier s-ar strân
