- Românii oraşelor au mall-urile, ţăranii au târgurile săptămânale şi anuale. Două lumi diferite, fiecare cu rostul ei. Într-una domină moda occidentală, în alta tradiţia. Cu toate transformările suferite sub presiunea oraşului, târgurile de ţară îşi mai păstrează un duh al lor, un farmec aparte, mai ales când se suprapun peste o mare sărbătoare creştină, cum se întâmplă şi de Sfântul Ilie, în nordul Gorjului, la Polovragi -
Bâlciul cu minuni
Poate vi se pare ciudat, dar cele mai frumoase amintiri din anii copilăriei sunt legate de-un târg de ţară: târgul de Sfântul Ilie, care se ţinea în nordul Gorjului, la Polovragi. Nu plecam niciodată în lume, nu mergeam în tabere de şcolari, nu călătoream cu părinţii prin ţară, dar vară de vară, o dată pe an, venea lumea la mine, lumea fermecată a târgului. O lume pestriţă, de vânzători ambulanţi, olari, pielari, pălărieri, alviţari, berari, grataragii, circari, ţigănci ghicitoare, căldărari şi nu mai ştiu ce alte categorii profesionale, revărsate, pentru ceva câştig, la Târgul de Sfântul Ilie, din primitoarea comună Polovragi. Primele trei zile era târg de animale. Se întâlneau, se pândeau şi se confruntau la negocieri samsarii de cai cu oierii coborâţi din munte să încheie vreo afacere bună. Comerţul, ca peste tot, era însoţit de spectacol. În soarele lui iulie, samsarii legau de caii masivi buşteni de fag şi îi biciuiau zdravăn, să-i stoarcă de puteri şi să facă minuni sub ochii plini de uimire ai martorilor. Caii zvâcneau cu forţă şi trăgeau după ei trunchiurile groase, lăsând în urmă o dâră de praf. "Faaace baaanii!” auzeai pe câte unul, cu pălăria dată pe ceafă şi cu fruntea năduşită. Noi, copiii, abia aşteptam acest miraculos Târg de Sfântul Ilie. După târgul de vite, încă patru zile, până la sărbătoarea sfântului, din 20 iulie, era târg de mărfuri şi prilej de voie bună şi
