Când piaţa imobiliară a beneficiat de fluxul de bani adus de bula creditului, reprezentanţii sectorului se comportau de ca şi când ar fi fost pionierii capitalismului pe acest pământ. Nu uitau nici să ne dea lecţii despre "reţeta succesului"! Habar nu aveau că succesul lor (nemeritat) era rezultat al unei băşici a creditului. Acum, că băşica s-a spart, la reflux, odată ce deflaţia bântuie în imobiliare într-un fenomen absolut natural al pieţei, aceştia pozează în victime.
Recent, o reprezentantă a unei companii de intermediere declara că pe segmentul închirierilor de spaţii de birouri chiraşii au o "atitudine speculativă". În ce constă această atitudine speculativă? Culmea! Antreprenorii au ca obiectiv să închirieze cât mai ieftin spaţiile în care îşi desfăşoară activitatea. Cum să priveşti ca pe un demers speculativ efortul unei firme de a reduce din costuri? Tăieri de cheltuieli au fost operate deja în ceea ce priveşte forţa de muncă, terţele servicii, consumabilele. Este normal ca societăţile comerciale să încerce să diminueze suma totală a facturilor lunare pentru a-şi ameliora performanţa într-o perioadă de criză. Şi îndreptarea atenţiei către chiriile la imobilele în care îşi desfăşoară activitatea este cu atât mai de înţeles cu cât preţurile urcaseră la niveluri de bulă speculativă în etapa creditului abundent.
În plus, demersurile antreprenorilor corespund unei realităţi a pieţei invocate chiar de doamna în cauză. Astfel, în Bucureşti, la un stoc al spaţiilor de birouri de două milioane metri pătraţi, suprafaţa nefolosită este de 260.000-280.000 de metri pătraţi, ceea ce ne indică o rată de neocupare de 13-14%. O realitate a spaţiilor neînchiriate, a clădirilor-fantomă, a lucrărilor nerecepţionate, perceptibilă cu ochiul liber chiar şi pentru persoane dezinteresate, se reflectă perfect în această statistică, la nivel de cifre reci. În măsura un
